CREȘTEREA PREPELIȚELOR

Cresterea prepeliţelor

Recomandări

- pentru incepători este recomandat să se inceapă creşterea cu pui precrescuţi de 30-35 zile

A. Criterii de selecţie a prepeliţelor

a) conformaţia corporală

                - penajul sa fie îngrijit şi curat

                - refuzaţi exemplare cu colorit predominant alb sau negru – acestea pot proveni din consangvinizări

b) alegeţi exemplare uniforme ca mărime/greutate (la maturitate prepeliţele japoneze au 120-140 g, la 30-35 de zile au 100 g în timp ce varianta de prepeliţă americană ajunge la 220 g la maturitate şi cca. 200 g la 30-35 zile)

c) întrebaţi date despre părinţi

                - mărimea ouălor

                - procentul de ouă realizat ) media de 65% pe durata unui an-300 de zile- este satisfăcătoare

                - greutatea adulţilor (părinţilor)

B. Mărimea efectivului

- depinde de capacitatea financiară a viitorului crescător

- totuşi nu se recomandă a se începe cu efective mari

- începătorii nu au experienţă şi greşelile costă, motiv pentru care se va începe cu un număr mai mic de prepeliţe

- prepeliţele se înmulţesc rapid, de aceea creşterea efectivului nu este o problemă

- în concluzie recomandăm unui începător un număr de  10 până la 20 prepeliţe

Managementul creşterii prepeliţelor

I. Adăpost şi echipament

- un avantaj al creşterii prepeliţelor este că ele nu au nevoie de mult spaţiu

- cel mai folosit sistem de creştere este acela în cuşti, dar se pot creşte şi la sol, la fel ca şi broilerii sau găinile

- pentru fiecare etapă de creştere spaţiul trebuie să fie adecvat vârstei şi producţiei

Necesar de spaţiu/bucată în funcţie de vârstă

Cuşca nu trebuie să fie prea înaltă, recomandarea este ca aceasta să aibă 13 - 15 cm înălţime. Mărirea spaţiului, peste cel recomandat, poate creşte riscul accidentelor şi risipa de energie.

II. Încălzirea adăpostului

Temperatura, la fel ca şi în cazul broilerilor sau puilor de curcă, puii de prepeliţă au nevoie de cădură suplimentară în primele 4 săptămâni de creştere, în special până la formarea penajului. În prima zi temperatura porneşte de la 35⁰C, urmând ca în principiu aceasta să scadă cu 3- 5⁰C/săptămână până se ajunge la 18⁰C.  Mai jos sunt prezentate date cu privire la temperatura din adăpost măsurată la nivelul puilor.

Bineînţeles că în aprecierea confortului termic se va avea în vedere şi comportamentul puilor, care în caz de temperatură prea mică se vor aduna înspre sursa de căldură, iar dacă este prea cald se vor disperse în adăpost şi vor ţine ciocurile deschise la fel ca puii de găină. Temperatura inadecvată, mai ales în perioada 1 – 15 zile, determină creşterea mortalităţii puilor de prepeliţă.

Tabel cu temperatura recomandată pentru prepeliţe

Pentru mai buna păstrare a temperaturii la nivelul cuştilor se recomandă ca in primele 10 zile de viaţă peste podeaua de grătar să se pună hârtie (ziare, etc). De asemenea, stratul de hârtie foloseşte şi pentru a proteja puii în această perioadă, când se pot răni dacă îşi scapă picioarele printre fantele de la grătare.

La sfârşitul primelor 10 zile, hârtia se adună sul şi se elimină din cuşcă, urmând a fi înlocuită de o plasă de fibră (material plastic) cu scopul de a asigura o suprafaţă de contact “prietenoasă” pentru puii de prepeliţe.

Dacă prepeliţele se cresc la sol, aşternutul va fi asemenea puilor de carne (recomandat talaj de lemn de 5 - 10 cm grosime).

Perioada de creştere 15 - 35 zile

După 15 zile puii se pot transfera în cuşti de creştere, când se poate face şi regruparea acestora.

Atenţie! - nu se vor introduce 1 - 2 pui într-un efectiv compact, deoarece prepeliţele reacţionează agresiv faţă de intruşi, atunci când există deja un grup format.

Dacă se face regruparea efectivului se recomandă comasarea unor grupuri relativ egale şi cazarea acestora într-o cuşcă nouă (nu în cuşca unuia dintre grupuri).

În perioada de creştere durata luminii va fi de maxim 12 ore.

Doar păsările sănătoase şi uniforme se vor transfera pentru a forma noul grup.

La 35 de zile masculii se pot  distinge după coloritul maro închis al pieptului. Masculii care nu sunt destinaţi pentru reproducţie vor fi crescuţi separate pentru carene. La această vârstă femelele şi masculii cu destinaţia producţie de ouă, se vor separa, iar restul efectivului se poate creşte pentru producţia de carne. Creşterea pentru carne se poate face până la 60 de zile. În cazul creşterii pentru carne, în aceste ultime 25 de zile este necesar a se reduce lumina la 8 ore/zi, ceea ce influenţează pozitiv calitatea cărnii.

Perioada de ouat

În medie ouatul începe la vârsta de 45 zile. Un ciclu de ouat durează cca. 300 – 320 de zile, perioada în care procentul mediu de ouat este de 65.

Principalii factori care influenţează ouatul sunt:

1) Hrănirea

2) Adăparea: ca şi celelalte păsări, prepeliţele au nevoie de apă proaspătă şi curată. Dacă adăparea nu este automată, se recomandă ca zilnic apa să fie schimbată. Frontal de adăpare necesar este de 0,5 cm/prepeliţă. Atenţie la adăpare în primele 15 zile de viaţă, când puii se pot îneca foarte uşor. Pentru a evita acest risc se vor folosi adăpători mici, sau se pot amplasa pietricele în jgheaburile de apă (pietricelel se pot scoate după 15 zile).

3) Lumina influenţează pozitiv ouatul. Dacă adăpostul are lumină naturală este recomandat ca perioada de lumină pe durata ouatului să fie prelungită până la miezul nopţii, fapt care ajută prepeliţele să acumuleze cantitatea necesară de hrană pentru a menţine un bun procent de ouat. De asemenea, prepeliţele mai slabe vor avea timp suficient să se hrănească şi astfel să fie capabile pentru producţie, reducându-se astfel procentul prepeliţelor eliminate din efectiv. Necesarul de ore lumină/zi este în perioada de ouat de 14-16 ore, la o intensitate de cca, 5 W/mp de adăpost. Este recomandat a se utiliza un “timer” pentru programul de lumină. Iluminatul de 24 ore/zi nu determină creşterea producţiei de ouă.

4) Trierea prepeliţelor se recomandă a fi realizată cel puţin o dată la 4 luni, pentru a fi eliminate din efectiv exemplarele bolnave sau care nu ouă (acestea pot fi observate prin dimensiunea la cloacă şi conformaţia abdomenului). Dacă prepeliţele sunt mutate, în alte baterii, în perioada ouatului trebuie avut în vedere că ouatul se poate opri pentru 2 - 3 săptămâni.

5) Curăţarea dejecţiilor se va face zilnic, din cauză că hrana bogată în protein, generează o cantitate mare de ammoniac prin dejecţii şi acesta devine nociv dacă dejecţiile nu sunt eliminate la timp. Se recomandă să existe o tăviţă sub fiecare cuşcă sau un covoraş care pot fi rapid curăţate şi puse la loc.

6) Canibalismul apare in caz de aglomerare, stress din diferite cause şi duce la rănirea păsărilor şi scăderea numărului de ouă. Pentru a evita apariţia canibalismului se vor respecta normele de creştere şi protecţie a prepeliţelor şi suplimentar, în primele 2 săptămâni de viaţă (în perioada de starter) se poate face debecarea (tăierea vârfului ciocului) cu o lamă ascuţită. În perioada ouatului se poate observa apariţia canibalismului prin lipsa penelor de pe spatele prepeliţelor şi agresivitatea sporită a acestora.

După 35 de zile masculii se vor creşte împreună cu femelele doar în cazul în care se urmăreşte obţinerea de ouă pentru incubaţie. În cazul utilizării masculilor pentru împerechere se recomandă un număr de 1 mascul la 3 femele. Dacă există posibilitatea se pot forma şi perechi de 1:1, caz în care creşte foarte mult fertilitatea ouălor.

Furajarea prepeliţelor

Principala cauză a eşecurilor în creşterea prepeliţelor este dată de furajarea deficitară, respectiv de faptul că mulţi crescători administrează furaje pentru pui de găină, crezând că „se potrivesc” şi la prepeliţe. Aceasta este o greşeală care trebuie corectată. Necesarul de proteină din raţia prepeliţelor este diferit faţă de cel al puilor de găină. In tabelul de mai jos se pot vedea diferenţele dintre cerinţele proteice, comparativ între prepeliţe şi pui de găină.

Din datele prezentate mai sus se pot observa cu uşurinţă diferenţele existente între cele două categorii.

De reţinut faptul că, prepeliţele nu pot supravieţui în condiţii bune cu hrană destinată găinilor. Acest fapt se manifestă nu doar prin reducerea producţiei, dar şi prin creşterea mortalităţii după vârsta de 45 de zile (uneori mortalitatea poate ajunge până la 70%).

De asemenea, puii de prepeliţe furajaţi cu furaje pentru pui de găină, nu se vor dezvolta corespunzător  pentru a deveni adulte ouătoare.

Dacă prepeliţele se furajează cu furaje de găini ouătoare, producţia de ouă nu ţine mai mult decât 6 luni.

Un alt dezavantaj determinat de furajarea necorespunzătoare a prepeliţelor este dat de incidenţa crescută a năpârlirii, care afectează negativ producţia.

Metoda de a adăuga proteină de bună calitate la furajele de găini este, de asemenea, mai scumpă şi mai puţin eficientă, decât de a furaja prepeliţele cu furaje specifice.

Dacă prepeliţele sunt furajate corespunzător, cu furaje specifice fiecărei categorii de vârstă putem vorbi de următorii parametrii productive, aşa cum sunt prezentaţi mai jos:

A. Mortalitatea se menţine între următoarele limite

                                  1 –   15 zile                          5 – 8 %

                                16 –   35 zile                         1 – 4 %

                                36 – 360 zile                         8 – 12 %

B. Producţia de ouă

                a) procentul mediu de ouat pe durata a 300 de zile este cuprins între 63 - 68%. Sunt multe situaţii când acesta poate fi de până la 80%.

                b) ouăle sunt mai mari şi mai valoroase nutritive

                c) creşte procentul de ouă fertile şi numărul de pui obţinuţi la ecloziune.

Acestea sunt câteva elemente importante care trebuie să motiveze crescătorii de prepeliţe să folosească în hrana acestora furaje specifice prepeliţelor.

Consumul de furaj în diferite stadii de creştere este următorul:

Frontal de furajare necesar /prepeliţă adultă este de replica watches

Dacă se cresc prepeliţe pentru carne (varianta americană, de exemplu) trebuie reţinut faptul că conversia furajeră, respectiv consumul de furaje pentru a obţine 1 kg de carne în viu este de 3:1. Această conversie slabă, face creşterea prepeliţelor pentru carne mai puţin eficientă, din punct de vedere economic, fapt care  trebuie luat în seamă de către cei care urmăresc această direcţie.

Atenţie, la fel ca şi în cazul puilor de găină şi puii de prepeliţe sunt afectaţi negativ de schimbarea bruscă a tipului de furaje. Trecerea de la un furaj la altul se face treptat, prin amestecarea celor două, progresiv, timp de 3 – 5 zile. Nici la prepeliţele ouătoare nu este recomandat să se facă schimbări majore în furajare.

Menţinerea sănătăţii prepeliţelor uhren replica

Prepeliţele nu sunt păsări foarte sensibile, dar pot suferi uneori de afecţiuni respiratorii, care nu se răspândesc totuşi foarte mult şi dau o mortalitate redusă. Curăţarea regulată şi dezinfecţia sunt două obiceiuri care trebuie adoptate de către crescătorii de prepeliţe. cuştile, adăpostul şi incubatoarele trebuiesc păstrate în stare permanent de curăţenie. În cazul cuştilor se recomandă scoaterea zilnică a gunoiului de pe aşternut, curăţarea şi igienizarea grătarului şi a tăviţei de colectare.